joi, 27 septembrie 2012

Alchimistul

Despre carte în sine am puţine de spus, nu o voi povesti, nu voi face un rezumat, nu e treaba mea să suplinesc lecturile fiecăruia şi în plus cititul de cărţi e o treabă foarte şi extrem de subiectivă aşa că fiecare trebuie să se descurce pe cont propriu.
De ce să citeşti Paulo Coehlo? Mda ştiu. S-a spus că e facil şi  comercial, că e un  guru contrafăcut, că multe altele şi totuşi eu zic să-l citeşti şi nu o singură carte şi nu o singură dată.
Povestea mea cu Alchimistul e interesantă, e într-un fel extrem de „a la Coehlo”. Ne-am întâlnit pentru prima dată în octombrie, am cumpărat-o mânată mai degrabă de curiozitatea faţă de publicitatea uriaşă care o însoţea decât de vreun interes real faţă de conţinutul ei.
Am măsurat-o din priviri şi nu i-am acordat credit. Să ne înţelegem în materie de lectură eu „înghit” cărţi, nu că aş urmări asta în mod deosebit, pur şi simplu se întâmplă, adică un volum din Jocul tronurilor e gata în vreo 3 zile cam cât credeţi că urma să-mi ia Alchimistul la 180 de pagini şi cu dimensiunile paginii al jumătate din asta?
     Şi nu mi-a luat  mult, am citit Alchimistul pentru prima dată în autobuz, în vreo 2 zile  şi nu m-a impresionat.
Ne - am reîntâlnit într-o noapte de insomnie cruntă printr-un februarie în care mă întrebam dacă o să fie nevoie să cer bani pentru facturi de la mama, nu că mi-ar fi luat mai mult timp s-o citesc, tot vreo 3 ore dar de data asta  am reuşit să mă identific cu Santiago, puteam fie să mă întorc în lumea din care plecasem fie să risc şi să merg mai departe pe drumul meu în căutarea unei comori, puteam să mă plâng după siguranţa pierdută sau să mă bucur de posibilitatea aventurii. Şi deşi nu m-a impresionat nici de data asta nu l-am mai privit cu aceeaşi indiferenţă.
De atunci au trecut mulţi ani, uneori mă rătăcesc în căutarea visurilor mele, uneori am nevoie numai să-mi aduc aminte că dacă vreau cu adevărat ceva Universul conspiră să mă ajute, că semnele sunt peste tot şi că toţi vorbim un limbaj al inimii.
Am citit şi alte cărţi ale lui Coehlo  dar când am nevoie de încurajare, când trebuie să schimb nu lucrurile din faţa mea cât modul meu de a le privi, când trebuie să mă reinventez pe mine şi lumea mea revin la Alchimistul.
Şi pentru a reveni de ce Coehlo? Pentru că este genial de simplu, pentru că pare să scrie fără efort despre lucruri universal valabile, pentru că reuşeşte să te facă să crezi că ai fi putut de fapt să scrii şi tu cartea aia, că ştiai aceleaşi lucruri, că eşti cel puţin la fel de bun. Reuşeşte să-şi impună punctul de vedere atât de subtil încât îl adopţi şi eşti gata să îţi asumi paternitatea ideii deşi poate nu ţi-ar fi trecut în veci prin cap sau dacă ai fi auzit-o într-o altă formă ai fi negat-o cu îndârjire.
Pentru că vorbeşte despre lucruri lumeşti care sunt tot timpul în jurul tău, pentru că uneori e nevoie să citeşti cărţile lui pentru a vedea ce aveai în faţa ochilor, pentru că acţionează ca o lentilă magică prin care propria viaţă se clarifică şi se colorează mai viu.
Pentru că în repetă la infinit cât de important este să îţi accepţi şi să-ţi urmăreşti ideile, să nu îţi pierzi curajul din cauza unor obstacole trecătoare, să îţi asculţi vocea inimii indiferent de ce spune restul lumii.
Dacă ar fi să o exprim în altă notă aş zice să citeşti Paulo Coehlo pentru că e ca un îngrăşământ pentru vise, ştii că e un pic artificial, că e un pic forţat dar când vezi efectele nu te mai gândeşti exact cu ce ai udat florile alea, te bucuri de rezultat şi gata.
Dacă nu vrei să pleci de acasă în căutarea cărţii, poate veni ea la tine de aici

2 comentarii:

  1. Nu stiam blogul asta, azi am ajuns aici, asa ca imi permit sa comentez la postul asta , desi e vechi. Daca nu as fi citit Alchimistul (manat de lumea care imi spua nu am fanea ca am trait degeaba pentru ccut-o, si d-aia sunt prost si-l ocarasc pe Coehlo), m-ai fi convins sa o fac. Scrii prea frumos despre asta. Da' ma rog, fiecare are modul lui de a iubi si de a visa. De a fi, de fapt.
    Bine, si pentru mine e un punct de reper. Este prima carte citita integral pe calculator (cred ca era piratata, oricum nu as da banii pe produse de marketing).
    Ma rog, chiar daca nu sunt de acord cu tine, m-ai facut curios si o sa o citesc a doua oara. Si asa nu dureaza prea mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca tot o mai citesti o data sfatul meu ar fi sa o faci intr-o noapte dupa ce ai dat cu capul de vreun prag de sus si inca vezi stele verzi. Probabil de aia mi-a placut mie a doua oara, era ceva extrem de linistitor in ea, poate asta este rostul scrierilor lui Coehlo, analgezic pentru mase :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis